iubire din trecut...in prezent si viitor !

Iubirea din trecut....din viitor din prezent 
    Nu are in fata ochilor mei nici un defect...
Totul in jur este perfect
      Nu are rost sa mai fac un pas...sau sa mai incerc.

  Noi suntem in cerc...intr-un glob de cristal
Tu l-ai zidit in jurul nostru...iar si iar
     Nu ai plecat capul in pamant nici o secunda
Nici cand a fost furtuna...in noaptea aia Sfanta...

Nu mi-ai lasat mana din mana ta nici o secunda
   Nu ti-a pasat de eram sau nu pe duca....
M-ai tinut mereu strans la pieptul tau
     ....asta imi amintesc din trecut meu....

Am gresit si eu..si tu...amandoi vinovati am fost
   Orgoliul a fost cu mult mai capos
A castigat un pas inaintea noastra
     Si-am pierdut 2 ani...plangand la fereastra...

Dar azi..prezentul mi-a suras..
   Si din nou mana in mana ta a ajuns...
Aleg sa o fac sa moara in ea...
   Sa fie alaturi de printesa mea...

   Avem un trecut cu bune si rele..
Dar viitorul il vad fericit intre stele
   Vad doar curcubee pe strada noastra
Avem nevoie doar de o sansa.

  Sansa sa scriem paginile iubirii pure 
Ce o intalnim in povestile cu zane...
   Ia-ma de mana...lasa durerea deoparte
Tu....fara mine esti o fantoma pierduta in soapte.

  Lasa-ma sa-ti ofer protectie si alinare
Jur ca nu va fi ca in trecut...
   Sentimentele mele sunt pure...
Am in inima doar regret...

   Dar astazi sa stii ca m -am maturizat...
Timpul petrecut in doi...nu l-am uitat...
   Ia-ma de mana...din trecut si poarta-ma spre viitor...
Fara tine sufletul mi-e plin de dor !!

 

 
 

Noapte clara ;x

 

Luna rasare pe cerul plin cu mii de stele...
Eu ma las pierdut...in cantecele mele..
    Melodii ce odata...in trecut ne-au legat...
Ca o intalnire muta...ce nu am programat.

    Privesc spre ele si incerc sa le numar
Dar chipul tau parca-l zaresc in luna
    Nici clipirea de ochi din ce in ce mai deasa
Nu te sterge din mintea mea...de parca-ai fi la fereastra.

    Aud greierii ce curajosi incep sa cante
 Simt sangele in vene din ce in ce mai fierbinte..
   Ma concentrez la luna si parca.....
Aud pasii tai grabiti in ograda.....

     E doar o iluzie...nimic mai mult
Tu esti departe...si-as vrea sa-ti zic un cuvant...
   Las lacrimile sa cada pe pamantul rece si gol
Cu mana incerc sa ating luna...si-ti strig numele cu ecou.

   Doar o pasare ratacita din pom zboara ratacita
Sa speriat de vocea mea intr-o clipita...
   As vrea sa te simt din nou langa mine
Sa-ti spun ca inima ta imi apartine....

    Am pierdut atatea clipe...atatea momente pentru nimic
Te-am pierdut pe tine...si nu mai am nimic...
    Asculta-mi te rog durerea din noapte....
Si vino langa inima mea....din nou aproape...

   Rade si luna...si cerul de mine...
Te-am avut in brate...si ti-am jurat iubire...
    Apoi ca un prost te-am lasat sa pleci...
Si-acum...ma lovesc cu capul de pereti...!
 
 


    

Inima la vanzare

  

    Mi-am scos inima la vanzare...De ce nu? este sursa mea de lacrimi si de suspine, este locul unde toata durerea se strange si imi macina tot trupu,castelul care in loc sa ma faca fortareata pentru a nu primi pe nimeni in el,imi strica mintea si ma face sa putrezesc pe dinauntru....Uiti ca-mi urasc inima pentru simplul fapt ca in loc sa se gandeasca la mine ii pune pe cei din jur pe primul plan ? ( de parca ei ar conta mai mult decat mine)....Vreau sa scap de ea...si am sa sterg inainte de toate putinele mele fericiri, putinele mele momente de glorie si am sa las in ea doar partea putrezita deja...incearca tu sa sadesti fericire si iubire in ea, incearca sa semeni flori pentru a le putea culege maine...daca ai putea.
    Ai curajul asta sau esti la fel de las ca si mine?Ti-o dau si gratis daca vrei, cu multa bucurie si cu un zambet fortat pe fata...doar ia-o si duo undeva departe de mine, undeva unde sa prinda radacina in tine, unde sa o inveti tu ce e rau si ce e bine...eu am inceput sa ma satur de tristete si nefericire...
    Ti-o dau...in palmele goale tu doar promite-mi ca nu mi-o vei da inapoi daca ea nu te va invata sa zambesti, sa nu mi-o dai inapoi daca in loc sa-ti dea fericire te va invata cum e sa te ranesti, sa nu mi-o aduci inapoi cand ai sa crezi ca nu o mai suporti..mai bine ai arunca-o intr-o ghena....la un colt...

    Nu o vreau inapoi...am carat-o atatia ani in spate, prefer sa stau fara ea macar o singura noapte..sa stiu ca maine voi muri fara ea,dar nu mai vreau inapoi tristetea sa.

Stai~ Pleaca

   

Eu te caut...
Printre stele...
      Si apoi pe pamant...
Te caut in bratele mele...
      Si apoi in sufletul meu frant...
Te caut prin buzunare...
     Si apoi ratacind printre haine...
Te caut cu o privire...
    Dar nu reusesc....sa dau de tine...

   Te caut in jur...
Dar totul e dur...
   Zidul ma tine in loc
Plamanii nu respira deloc...
   Ochii imi ratacesc peste tot...
Te caut pe tine al meu antidot...
     Antidot...heroina...ecstasy....tot ce vrei...
Nu reusesc sa dau de tine...E ca o lupta intre zmei.

     Imi simt picioarele intepenite in pamant
Am vocea gatuita....nu pot nici sa cant...
    Nu pot sa strig...sa urlu dupa tine...
Sa te zaresc...privesc...si tu o stii bine...
   Stai acolo...pitit...intre stele
Si lupti impotriva viselor mele...


   Te caut...
Si nu te gasesc....
   As vrea macar o secunda ...
Sa iti vorbesc...
    Te caut cu ochii....
Doar cu o privire...
    De ce nu te-ai ascuns...
Naibii in inima la mine ?    


   Imi era mai usor acolo sa te gasesc
Erai singur in propriul tau univers...
   Erai in castelul cladit de tine...
Cu ram de incredere...si de iubire...
    Acolo unde ca temelie cuvantul l-ai pus
Acolo...unde eu am apus...
      Acolo unde tu mi-ai dat viata
Cu o strangere de mana...intr-o simpla dimineata....



    Pleaca....
Sau stai...
    Mai bine ramai cu bine...
Am obosit sa te caut...
   Sa alerg dupa tine...
Fa ce vrei...
   Alegerea e a ta...
Ia-mi viata fa ce vrei...
   Ce vrei....  Cu ea...
Stiai...si stii ca-ti apartine...
    Tu ai umplut-o de iubire...

Ia-ti iubirea
   Si dute...nu sta pe loc...
Nu o sa te caut....
   Chiar sa si mor fara antidot...
Tu ai sa fii mereu in sangele din mine...
     Si fiecare respiratie....
Imi va aduce aminte de tine ;x !

 

Aripile mele...le vreau inapoi

Te rog ajuta-ma sa-mi lipesc aripile la loc
   Nu le da foc..
Ajuta-ma sa-mi fac inima la loc
   Nu e un simplu joc
   
     Ajuta -ma sa respir din nou
Fa-mi asta cadou....
    Nu ma lasa desculta in frig
Inima de la distanta nu pot sa ti-o ating.

    Lasa orgoliul la o parte
Macar asta seara...in asta noapte
    Intinde-ti mana spre luna si apoi spre cer...
Nu-ti cer decat o mana...nu un inel.

     Lasa demonul din tine sa arda 
Pe rug afara langa o poarta
     Si lasa ingerul la suprafata 
Sa-si caute singur o mireasa.

      Adu-mi flori nu spini si maracini
Nu vreau in genunchi...in fata mea sa te inchini
   Nu sunt o sfanta sau vre-un zeu
 Sunt la fel de nesemnificanta ca un scarabeu...

     Intr-o carte sfanta ascunsa departe

Am lasat gandurile mele in mii de soapte...

    Doar luna si zanele noptii ajung  ele...

Chiar de e legata...cu mii de zabrele

    Mi-am ascuns iubirea departe de ochii rai 

Acum...am uitat ce ne completa pe noi doi...

     Am doar temerile cu mine ascunse-n buzunare...

  Ma port cu ele...ca niste pahare de cristale. 

Mi-ai ars aripile atunci cand ai plecat 

     Ai lasat in urma ta cenusa...dar nu a contat

Am plecat dupa tine cu o speranta...

   Da-mi inapoi a mea pofta de viata. 

    Oricum nu-ti trebuie...dar ai mandria ta 

  M-ai invatat sa zbor...nu sa merg cu pasi in urma ta...

     Dar fac posibilul sa te ajung

Chiar de va fi...sa ma-npotmolesc in vr-un crang...

       De ce ai facut-o nici acum nu am inteles...

  De ce o razbunare mai dulce nu ai ales...

  De ce aripile mele mi le-ai sfartecat...

       De ce Demone?

De ce ai plecat ?

Alergare nebuna...eu dupa tine...tu dupa mine...NIMENI dupa viata!

Alergam cu totii nebuni pe un peron al vietii ,bucurandu-ne ca niste idioti de micile placeri oferite...alergam in sus si in jos mereu fara stare...de la apus si pana la rasarit ,doar pentru a o lua apoi din nou de la capat...in o unica fuga..o alergare nebuneasca...minut cu minut...pas dupa pas...
    Din momentul in care trenul ne lasa pe acel peron..care in final va deveni al nostru , suntem intr-o continua miscare....pana cand trenul vine din nou...mai obosit decat atunci..la prima noastra intalnire...poate cu teama...poate cu neincredere...dar vine..vine sa-si ia inapoi pasagerul la fel cum ar veni dupa scumpa lui comoara. Tocim mii de pantofi alergand mereu in sus si in jos,uitand...sau poate doar incercand sa ne gasim strada...incercand sa ne intalnim destinul si sa-l facem incet...incet sa ne destaiunuie firul vietii!
   Nu ne oprim nici macar o secunda din acea fuga salbatica pentru a ne bucura de micile placeri ale vietii, de alunecarea soarelui pe cerul care nu e mereu albastru...de luna care-si face cu gratia unei gazele aparitia de dupa dealurile pline inca de culorile asfintitului...mare...cu nuante de galben....de alb si apoi rosiatic...salutand gingas soarele ce-si face drum spre o alta strada... Uitam sa ne bucuram de savoarea ierbii in diminetile de primavara...de mirosul vietii care iti umple plamanii, de adierra dulce a vantului de vara care-ti mangaie ceafa fierbinte atinsa de razele fierbinti ale soarelui...de privelistea minunata a toamnei care pune incet incet stapanire pe natura si care lasa in urma sa un covor in mii de culori...culori moarte fara viata..culori care nu se pot descrie in cuvinte...pe care pana si cel mai priceput pictor nu ar putea sa le picteze pe panza sa....Apoi iarna...cu covorul sau alb...cu dansul fulgilor de nea.... Pierdem stralucirea palida a razelor de soare in turturii ghetii ce si-au facut loc la stresina casei...

    Pierdem viata pur si simplu alergand dupa comori...in cautarea visului pierdut pe care nu-l cunoastem...Dar uitam sa deschidem ochii asupra micilor placeri pe care viata are privilegiul sa le ofere....mici atentii pe care natura ti le pune in fata...
  Alergam si murim in alergare...uitand sa fim multumiti cu ce avem... Ori ne irosim viata cautand nimic. .. Ori ....ne regasim intr-o continua alergare salbatica...
   Foarte putini care isi fac curajul sa paseasca de pe acel peron...foarte putini cei care au curajul sa deschida ochii....din ce in ce mai putini.

Gustul meu de zahar

Zambetul lui devine din ce in ce mai luminos...mai stralucitor ca insusi soarele de pe cerul senin....aproape...aproape lumineaza camera in care intra.Devine o persoana esentiala cresterii mele, o persoana esentiala a vietii mele, persoana fara de care nu mi s-ar mai permite trairea...respiratia...viata.
    Ochii lui mari de culoarea caprioarei in inaltul munte alb ma privesc fara rusine de parca ar vrea sa ma savureze doar cu o privire...ma fac sa rosesc si nu se muta de pe trupul meu decat atunci cand eu ii oblig sa schimbe directia...decat atunci cand ma prefac impiedicata doar pentru a nu vedea roseata care-mi cuprinde obrajii secati cu cateva secunde de culoare.
   Cuvintele lui imi alina urechile si-mi face pielea sa  tremure la auzul lor..atat de calde incat uneori am impresia ca innebunesc daca nu mai ascult inca un cuvant...si inca unul....Dar atunci cand el...uita sa vorbeasca si doar sopteste la urechea mea cuvintele de teama de a nu fi descoperit....imi rasuceste universul in mii de bucati, ma simt de parca as fi zburat afara din un avion si ma las pierduta spre pamant fara teama ca parasuta nu-mi este pe spate agatata....Imbratisarile lui sunt posesive pana la punctul de a nu-mi lasa aer sa respir...e semn ca ma vrea doar pentru el...semn ca sunt a lui si ca doar el ma poate poseda... Dragostea lui ma incalzeste, ma face sa traiesc printre curcubee, printre flori...sa uit gustul spinilor si al maracinilor....ma face sa traiesc si sa zambesc fara teama,imi da incredere in mine cu soapte .

      Prezenta lui in viata mea e necesara...esentiala . E o nevoie care imi da putere doar la o simpla privire...Fiecare zi petrecuta cu tine ramane in mine...in inima mea acolo unde tu ti-ai cladit castelul si ti-ai invins tronul!