Inceput de zi, de dimineata

Incep sa mi se para din ce in ce mai haotice diminetile ca niciodata...Simpla miscare a alarmei imi da ochii peste cap si-mi face parul valvoi , ma face sa ma stramb cu dezgust...si sa ma gandesc daca am apucat sa dorm sau am fost tot timpul treaza...Jur..uneori as vrea sa omor acea trambita...sa stric acel telefon care in fiece dimineata are harul sa-mi intinda nervii la maxim...
   Dar apoi ma potolesc singura si incep a-mi intinde mainile prin pat in speranta ca as putea totusi sa-mi primesc recompensa...sa-i simt buzele care in incercarea de a-mi ciuguli palmele si de a le saruta  gatul vrea altceva ....sunetul care se aude in surdina mai ceva ca a unui pisoi plouat vine de la el...ma cauta in nestire prin patul mare si rece , cu ochii inchisi si nu ma gaseste. Ar vrea sa devina hot sau poate un om cu un al 3-lea ochi care sa-i stea mereu deschis si sa ma gaseasca mereu fara a fi nevoie  sa se intinda prea mult sau sa ne jucam de-a v-ati-ascunselea prin pat...prin locul mic si rece, umezit de racoare si udat cu mireasma iubiri noastre...

    In fiece zi acelasi inceput..terifiant si apoi din ce in ce mai dulce, apoi din ce in ce mai timid, din ce in ce mai increzator....Asa iti incepi o zi buna si stii ca asa o va tine pana la final. Simplul sarut pe ceafa sau pe frunte iti va da putere pe toata ziua , de parca ar tine locul hranei...si uite asa...incet incet, pas dupa pas te furisezi in lumea cotidiana cu ganduri bune si sarutari furate...O zi minunata sa aveti  si de ce nu un inceput mult mai frumos de zi !

 

Barbatul cu manusi albe

Viata a facut in asa fel incat sa dau peste el...
     El...un barbat care se poarte cu manusi albe, un barbat care nu vrea decat o aventura de o noapte....2, 3 nopti depinde de cat ii oferi si de cat ii place sa-ti ofere...un barbat frumos la exterior, un barbat care atrage privirile dar care e putred pe dinauntru , care nu stie ce inseamna o mica atentie , care nu stie sa traiasca ci doar sa supravietuiasca...care nu stie sa rada decat sa zambeasca fortat...se comporta ca un  civilizat...dar parca s-ar tine singur in o temnita a sa...o temnita intunecata unde si-a ascuns inima si sufletul..Nu mai are nici macar sclipire in ochi..daca stai asa atent sa-l privesti nu vezi nimic in ei, nici stele nici licarire nici foc nici gheata....sunt nuli..nu au nimic in comun cu alti ochi...sunt frumosi nimic de spus, dar fara viata la fel ca el...
    Un barbat care-ti spune in fata ca nu poate oferi iubire si care-ti taie elanul de caprioara , un barbat cu bun simt dar pierdut pe alte planete..el e asa..de o sinceritate cruda...acra ca o lamaie..dar mai bine asa..de ce sa te minta ca-ti va feri luna si soare, de ce sa te minta ca-ti va da un loc in patul sau pentru o viata, o casa frumoasa si apoi o droaie de copii cand el nu poate iubi ? cand el nu exista decat pentru a rani...pentru a-si demonstra in sinea sa ca femeile nu iubesc, dar se iubesc atat timp cat pasiunea exista.

    Nu vrea sa-si lase amprenta pe nici o femeie, pe nici o inima in nici o minte, nu vrea sa fie visat si nici adorat , nu vrea sa raneasca dar nici sa se roage...E ca un lup singuratic ce si-a pierdut lupoaica si acum mereu pe drumuri isi scalda coada acolo unde e cald...disponibil si gratis pentru ca apoi sa mearga mai departe pe drumul sau...Un barbat nu poate deveni peste noapte asa...nu poate sa-ti spuna in fata ca nu te va iubi...doar cate va duce in patul sau...o zi...doua sau poate 3 daca esti una din norocoase, nu poate respira daca nu ar avea inima dar nici nu poate fi atat de impasibil problemelor din jur si viselor pe care femeile si le tes in jurul sau asemeni unor femele paianjen  stiind ca nu au nici o sansa.El darama tot cu o privire care nu inseamna nimic care ...nu exista....prefera momentele dulci ale singuratatii sale decat sa fie inchis pe vesnicie intr-o temnita a iubirii in care nu-si va lasa niciodata urmele...

   El ...barbatul- lupul singuratic...se poarta cu manusi pe mana si schimba femeile-lupoaicele una-ntr-una fara sa-i pese de nimic...nu vrea si nu cere NimiC !

Iarna

Daca iarna ar tine doar o zi
   Nu am mai avea in piept...suflete de copii...
Daca fulgii de nea din cer n-ar cadea
   Nu as mai simti racoarea....pe pielea mea.

    Daca mereu ar fi vara 
 Caldura trupurile ne doboara
   Asa vom putrezi incet incet pe dinauntru
Fara sa scoatem sunete...ca mutul...

    Am merge desculti mereu prin iarba
Si nu am cunoaste frumusetea iernii oarba
    Am sta mereu in soare si de apa ne-am satura...
Eu astept cu bratele deschise ... Sa vina iarna mea.

   Craiasa de zapada sa-si asterne covorul alb, imaculat
Sa-mi amintesc odata cu el ...copilaria si amintirile ce le-am uitat
   Sa fiu copil din nou...si sa ma infund in zapada
Sa fac ingerasi pe pamant , si s-o aud pe mama cum ma cearta...

   Sa fiu racita din nou...si cu nasul ros
Sa-mi zica tata ca seman cu un ren...prieten cu Rudolf 
   Sa ma minunez de marii fulgi de nea 
Si apoi sa-i prind in poala mea...

    Sa arunc cu bulgari in fete si-n baieti
Sa -mi amintesc cum sa ma distrez...
    Sa am zapada la picioare si uda sa fiu
Sa ma chinui sa-mi dau jos sosetele cu amar si chiu...

   Sa simt caldura sobii ce trupul blajin mi-l arde
Sa privesc pe fereastra cum totul e alb in noapte...
   Sa-l astept pe Mos Nicolae...si-apoi pe Mos Craciun cu sufletul la gura
Sa fiu copil din nou....Va rog...mai vreau o tura..!!

    Vreau sa fiu din nou in caruselul vietii...
Sa ma petrec nebuna in anii tineretii...
   Sa dau timpul inapoi  si sa ma bucur de toate
Sa-i multumesc mosului pentru papusa in soapte...

    Sa stau in jurul bradului cu familia langa mine
Sa simt miros de cetina si fum in casa...
    Sa fug nerabdatoare la fereastra...
Colindatorii sa-i aduc in casa.

   Chiar daca cresc...si timpul trece...
Iarna nu ma lasa rece
   E anotimpul adorat de toti 
In el e ziua-n care Sa nascut Hristos !