Aroma din venele mele

Ma simt pierduta cu fiece clipa in care respir...clipa in care ma afund tot mai adanc in bratele tale de teama fiorilor pe care dulcea adiere imi poate trezi simturile.Inchid ochii si respir adanc...din ce mai adanc la fel ca si cum as vrea sa te respir pe tine odata cu aerul care imi umple plamanii in toate unghiurile...simt cum ticaitul inimii mele incepe sa accelereze semn ca aroma pielii tale mi a ajuns in vene, semn ca tu acum hoinaresti pierdut in mine. Timpul in care eu visez si incerc sa ti respir aroma la fel ca un animal care si adulmeca prada mainile tale ma strang la fel de reci si dure ca niste catene,duin ce in ce mai strans...incat plamanii mei explodeaza aroma ta prin miile de pori.Stransoarea devine din ce in ce mai dulce...din ce in ce mai excitanta mai placuta ...buzele isi fac strada spre ale mele descoperind micile portiuni ale gatului descoperite inca.  Si ramanem asa sarutandu-ne si lasandu-ne purtati de dulcele somn al noptilor de vara , inchidem ochii si ne lasam prinsi de vartejul magiei care ne inconjoara visand la buzele noastre care se vor trezi la fel ca acum ....cand totul adoarme...Contopite intr-un dulce sarut. Noapte buna adorate sfant !

Neuitat de timp, mereu in inima mea !

Doua inimi legate da un fir invizibil...dar atat de puternic ca nimic nu-l poate rupe...2 inimi incautusate de o legatura care valoreaza cat o mie...Un film cu 2 personaje principale.... Eu si tu bunicule ....
    Noi doi mereu invincibili....doar ca tu de acolo...si eu de aici...ne desparte o lume...sau poate doar un fir de lume...ne desparte o rasuflare...sau doar o simpla atingere....tu acolo...eu aici.... Atunci cand ma simt singura si stau sa iti vorbesc incerci mereu sa ma inveselesti...sau macar sper asta.....stiu doar ca stelele ne sunt gardieni...nu lasa pe nimeni sa ne distraga atentia sau sa ne deranjeze...Doar eu si tu....tu de acolo..si eu de aici... Gardieni ai galaxiei ce nu lasa nici macar vantul sa se apropie de noi..pentru a nu ne strica dulcele moment...dulcea tacere....lunga tristete...
    Tu esti aici...langa mine...asezat pe vechiul tau fotoliu de culoare inchisa ...stau si ma asez langa el, vad ca e gol si totusi ma uit la el ca si cum tu ai fi acolo, ca si cum te-as putea atinge....ca si cum tu mi-ai putea sterge lacrimile care curg siroaie pe obrajii mei...de femeie de acum.....copilaria a trecut...si mangaierile au fost putine din pacate.... Ma asez cu capul pe spatarul lui visand ca e bratul tau...las vantul sa-mi atinga parul si stiu ca e mana ta care ma alinta...mana pe care o sarutam de cate ori imi dadeai bomboane...mana care ma certa si ma lua de urechi atunci cand copil mic eram faceam nazbatai...Acum mai mult ca niciodata as sarut-o chiar daca mai certa si mi-ai lungi urechile, pentru ca dorul de tine ma macina....
  Stii ,din cand in cand inca te mai prind de mana prin vise....si de atatea ori de cate ori te prind ma iei in brate si mi surazi..la fel ca intotdeauna...la fel de dulce...de suav..cu aceeasi dulceata in priviri....dar cand ma apuc sa ti vorbesc si sa ti spun ca ai plecat prea devreme de langa mine ma lasi jos din bratele tale...si pleci cu capul plecat si privirea dezamagita....Raman pe loc acolo ca stana de piatra fara a putea sa alerg in urma ta pentru a-mi cere iertare daca te am suparat cu ceva...dar te indepartezi prea reepede si picioarele nu ma mai asculta....Apoi ma trezesc strangand perna in brate si cerandu ti iertare pentru prosteasca mea intrebare....
     De acum nu o sa o mai fac de teama ca vei pleca din nou....o sa-ti spun ca esti roca mea si ca imi dai puterea sa merg mai departe atunci cand nu mai am puterea sa o fac....cand ma simt pierduta intr un abis care nu mai e al realitatii tu imi apatri in vise imi mangai crestetul capului la fel cum o faceai intotdeauna si imi dai forta sa trec peste toate....
   Promit mereu..in fiece seara inainte de a adormi ca nu am sa mai plang....dar niciodata nu-mi pot tine promisiune pentru ca lacrimile sunt mai insetate decat credeam cu putinta..

      Dar te las acum bunicule la fel cum o fac de fiece data cu promisiunea ca ne vom revedea..in vise...si poate intr-un alt film...o alta viata.....Imi voi aminti mereu de tine cu zambetul pe buze si cu lacrimi in ochi....te voi regasi mereu in acel fotoliu vechi care te sustinea  pe durata zilei,pe acele strazi pe care te plimbai cu zambetul pe buze....te voi aminti mereu asa cum erai....o persoana dulce care iubea pe oricine....
  Pacat ca viata mi te-a luat atat de devreme lasand in urma un gol imens si o lipsa de afectiune...dar eu te voi iubi mereu ....chiar daca distanta asta ne desparte , inimile noastre sunt una langa cealalta, tu esti si vei fi mereu puterea mea, roca mea de sustinere si mangaierea de care am nevoie !

Paralizata cu forta

Simt cum inima imi paralizeaza...pentru o secunda .
    Incep sa simt cum trupul imi ingheata...chiar daca afara nu e frig...
O senzatie de rau...de frig...de rece ma prinde incep incet..si priun vene imi trece lasand in urma sa 2 picioare care tremura si care nu mai sustin pamantul....
     Si tot se ridica....ridica...pana ajunge la stomac si imi face din ce in ce mai rau....
Imi vine sa vars...dar imi amintesc ca nu am ce...azi dimineata nu am avut timp nici macar sa-mi savurez ceaiul cu arome de tei... Erai atat de grabit sa iesi la munca....si totusi ...
       Arde....imi arde trupul de atata durere cata am in mine in momentul asta...si tot creste...creste la fel ca lava unui vulcan ce incearca sa respire..sa atinga cerul...
      Devin din ce in ce mai rece...inima ...nu mai e a mea acum...e doar un organ care pulseaza si pulseaza cu forta...doar pentru a pompa sange in vene...doar pentru a ma mentine in viata cu toate ca in clipa asta as vrea doar sa se deschida pamantul si sa cad in el...in un abis fara fund care sa nu mai aiba cale de intoarcere...
  Imi ating pieptul cu mainile chiar daca nu le mai simt...nici macar ele nu-mi mai apartin...ma simt de piatra...la fel ca o stana..nemiscata cu cuvintele in gat care ratacesc spre a iesi sau a ramane inauntru...
      Imi musc buzele...doar pentru a dori sa stric ceva ...sa-mi dau de stire singura ca ceea ce ochii mei vad e adevarat,ca nu visez si nu am halucinatii...ca in aer nu sa aruncat nu stiu ce fum care sa ma faca sa vad....ceea ce nu visam macar....
 O lacrima imi cade din ochii inghetati care uita s amai clipeasca...e amara...ii simt gustul pe buze ...iar drumul care si-l face spre ele e rece...chiar mai rece ca niciodata... Incep sa plang si sa sughit...dar mentin cuvintele in mine... Nu are rost sa fac scene...sa ma sperii pentru ce sa intamplat acum...
       Mi-e teama doar de ce va veni.... Tu in bratele mele nu ai cum sa mai revii...

NU...nimic ca intotdeauna

Sa intamplat din nou...Dar la final totul e la fel ca de obicei... Nu?
De ce stai aici in fata mea doar pentru a ma fixa ? De ce ma privesti la fel ca si cum ai privi prin mine? Ca si cum eu as fi o straina pentru tine...ca si cum nu as exista...si as fi o fereastra...sau ceva de genul acela...
   De ce nu simt vocea ta ? De ce nu mai aud clipocitul de cristale atunci cand vorbeai?...De ce nu mai simt caldura care-mi invada obrajii la fiecare cuvant pe care il rosteai ? De ce nu vorbesti ? De ce nimic nu soptesti?  Privesc buzele tale care stau nemiscate...care nu tremura...care nu susura...care stau imobile ca si cum....nu ai trai...ca si cum ar fi lipsite de viata....
    De ce nu ma iei in bratele tale puternice si calzi sa-mi protejezi din nou trupul firav lovit de vant...lovitura dupa lovitura care incet incet...ma pune la pamant...De ce nu ma iei....in brate sa ma invarti la fel cum o faceai odata....cand stateam cu capul pierdut in vant si priveam cerul in bratele tale rotindu-se...De ce nu ma atingi...nu ma privesti...nu imi vorbesti...de ce paradisul mi-l parasesti.
De ce nu imi mai daruiesti caldura....de ce nu imi mai zambesti...De ce mana ce incearca sa-ti atinga obrazul o dai deoparte la fel ca si cum as fi o leproasa....De ce pana ieri ma luai doar in brate...si azi ma alungi...si nu iti pasa....De ce nu imi daruiesti caldura ta...a ta...cea care pana acum cateva zile ma incalzea...
   De ce te ridici....si ma lasi singura cand stii ca urasc sa fiu lasata asa...urasc sa stau singura dar ador persoana ta....
   Explica-mi te rog....
           De ce trantesti usa fara ca macar sa ma privesti....fara ca macar sa imi vorbesti? Fara sa ma lasi sa-ti ating pielea sa -ti simt caldura...sa-ti sarut buzele care stau imobile...De ce marind pasii imi faci semn din cap ~ NU ~ !.... Nu vrei sa-mi vorbesti...sa ma privesti...dar totusi merit o explicatie...Inceteaza sa ma mai privesti asa , cu acea privire plina de dezamagire si spune-mi totul...spune-mi ce ai in cap sio ce anume sa asezat pe buzele tale...lasa cuvintele care se strang in gat si fac rand ca intr-o parcare sa iese afara ...sa -ti dea glas. 
    De ce atata liniste ? Spune-mi de ce atata liniste ? De ce privirea aia atat de pierduta in care pot vedea dezamagirea....Spune-mi motivul pentru care nu e la fel ca o alta cearta...


       Spune-mi IUBIRE !!!!

   Vorbeste-mi te rog....absenta vocii tale in camera ma face sa innebunesc, as vrea sa sparg totul din camera, sa daram totul si sa arunc dupa tine cu tot ce prind...poate asa linistea ce incepe sa ma inconjoare si sa-mi faca teama va prinde glas.... Poate tu...nu iti iei un mut bun ramas !
    Ma lasi pierduta in o tacere a mortii ce ma invaluie clipa de clipa tot mai mult....mai adanc...ma lasi singura fara nici un motiv...nici o explicatie...cu o foame de buzele tale si un ger in trup....

    Dar...e la fel ca de obicei nu ? ... Pasii tai inca ii aud in surdina la fiecare clipire...lacrimile cad pe parchetul rece care ocupa spatiul in casa noastra....a noastra....pe care tu acum o parasesti...fara motiv..fara explicatie....fara remuscari... Atata goliciune...atata tristete...atata liniste...Doar sunetul unei alte usi care se izbeste cu putere pentru o ultima data rupe linistea...apoi intunericul prinde locul in locul unde era soare.... Las podeaua sa ma ia in bratele ei...la fel de rece si nepasatoare ca el...tremur si ma intreb....
   

        E ca intotdeauna nu ? Se va intoarce ...

 Si imi raspund singura...  NU ! linistea de acum va tine pentru mult timp....

O singura Ea pentru eternitate!

      Atunci cand strazile batranetii si zapada ne va ninge chipurile batute de soarele arzator al verii , imi voi lqsa capul pe umarul tau bolovanos si sarac in carne si iti voi spune cat de fericita sunt ca te am ! Ca mi-ai daruit o viata minunata asa..cu bune si cu rele..o viata plina de emotii si de momente unice.
   Vei lasa o lacrima sa se prelinga pe obrajii tai uscati de anii trecuti si vei da timpul inapoi.
  Iti vei aminti ca erau atatia baieti care-mi dadeau biletele si flori , ca aveam la varsta aceea atatia admiratori, ca toti ma dorrau cu ardoare pentru nebunia mea... Si ca eu am ales simplitatea ta!

     Am ales sa traiesc emotiile nu doar sa le simt , sa spun cuvinte din inima ...nu scrise pe mana dintr-un roman mai siropos....sa ma simt admirata la fel ca o opera de arta si sa zambesc cu gura pana la urechi la orice nazbatie facuta.
   Poate ca atunci prin gandul tau zburau furnici ce-ti spuneau ca e norocoasa ca te are! Atunci nu le dadeai dreptate, acum insa DA! Pentru ca tu i-ai daruit totul in viata sa.
   Acum cand ma strangi la pieptul tau plapand... lacrimand si zambind in acelasi  timp murmurand multumiri...pentru ca am fost Eu...pentru ca am avut rabdare cu tine si ca te-am iubit neconditionat chiar daca acei barbati mi-au putut oferi ceva ce tu nu puteai.

     Averile vin si pleaca !
Fericirea si iubirea adevarata se simte odata in viata!
    Fara bani poate ca nu poti fi fericit pentru ca nu iti poti permite multe , dar avand iubire intelegere si alinare langa tine, e cu mult mai bine!

Te face KO!

        Degeaba te crezi mare golan,puternic cu mari ambitii, cu prieteni sus pusi, mereu zeflemitor si rau famator...pentru ca toate astea le pierzi una dupa alta intr-o singura secunda!
    In prima secunda in care ochii tai se vor lovi de stralucirea ei...in secunda in care plamanii tai se vor umple de parfumul ei de parca ai respira pentru prima data in viata ta. Abia atunci...asa rebel si bagator in seama cu pretentii si cu buzunarul plin te vei trezi la realitate si toata aroganta ta o vei pierde fara sa-ti aduci aminte macar ce era. Atunci cand valul ce-ti va incolti inima se va scalda in caramelata iubire iti vei da seama ca in lumea asta uriasa esti doar un nimiC!
   Degeaba ai avut in patul tau sute de femei,una si una...care din placere ,care din teama,care pe bani,care pe ochi frumosi...femei timide, nebunatice...salbatice...totul a fost trecator...doar un schimb de opinii poate, sau doar o schimbare de bagaje...2 sunete si un fum necacios tras in plamani inainte de plecare.
   Dar ea...ea face cat toate alea o mie care si-au impartit asternuturile cu tine, cat alea sute care te-au atras cu vointa sau fara in patul lor... Ea e unica! Cea care ti-a intrat in vene la fel ca un drog injectat fara ca macar sa te atinga! Cea care cu o singura privire si-a facut cuibul in inima ta la fel ca o privighetoare in pomul cel mai inalt. Cea care ti-a redat aerul in plamani cu o singura adiere de vant.
    Ea iti trezeste ganduri nebune ,salbatice... Te-a adus in stadiul de nebunie intr-o singura clipa , tanjesti sa o imbratisezi...sa poti simti pentru o secunda adevata fata a pasiunii... Ti-ar ajunge un singur sarut ca motiv pentru a reinvia in urmatoarele vieti. Acea privire rece precum un ghetar.. Acea privire plina de apa oceanelor amestecata cu cea a cerurilor...acea privire pierduta in care nu se citeste nimic...privirea aceea care te face mic...mic! 
    Altadata in trecut te-ai fi multumit cu ce aveai...caldura unei femei in Mat tau era doar o pierdere de timp... Acum din atotputernicul rebel care erai..ai devenit un scolar in fata ei, mai timid ca un pui abia nascut..ai ideile clare si stii ce vrei de la viata. Unii se intreaba cum e posibil cu o singura privire sa se schimbe total... Tu nu stii raspunsul...spui doar :
   " Ea nu e ca toate celelalte! Ea e speciala ! Degeaba am in palme sute de femei daca nici una nu-mi apartine, daca eu nu le apartin. Pe cand ea...cu o singura privire...rece...inghetata mi- dezvaluit in fata ochilor o viata intreaga. Ei ii apartin acum si pe vecie in alte vieti poate vr-o mie!"

Creatorul ei...mainile tale.

      Femeile pot fi sincere sau false, frumoase sau slute, cu sufletul gol pline de un trecut nefericit care le urmareste, sau cele care mimeaza fericirea pentru a nu rani universul.Alintate , dragute , salbatice, reci si indiferente.

   Pot fi rebele cu toti si cuminte doar cu cineva! Inima unei femei e ca o lada comorii ...ascunde mii de ganduri printre care te poti rataci daca incerci macar sa te aventurezi.
  Ceea ce devine este suma tuturor deciziilor,momentelor, emotiilor,intalnirilor...timpului petrecut singura de cele mai multr ori....sau langa cineva dar mereu izolata de exterior.
     Barbatul poate fi inceputul femeii. O poate transforma pentru ca apoi de cele mai multe ori o iau la fuga lasand totul in urma cu nepasare!
    
     O poate transforma:
 
    In o pata....o pata fara culoare in lumea asta plina de culori...o face sa sufere odata....de 2 ori...doar pentru a ajunge la *n* ori la maximum absolut... Apoi isi cere scuze cu zambetul de mielusel...doar pentru a o lua de la capat!! Femei carr iarta...pentru a simti durerea de 2 ori mai mult...femei fara vlaga...fara un sens in viata..femei necolorate..care ar putea foarte bine sa tina loc cerului intunecat in peisajele pictorilor de toamna....

    Femeile crude.... Si nu ma refer in mod special la cele necoapte la fel ca fructele in primavara devreme , ci la acele femei care au fost ranite de prra multe ori la randul lor si care si-au pierdut increderea si in cei din jur....dar si increderea in sine... Femei care au suferit, femei care se ascund in spatele unui zid de gheata creat in jurul lor la fel ca un scut...femei indiferente care sunt gata in orice moment sa-ti lustruiasca papucii si sa ti-i dea trimitan-du-te inapoi de unde ai venit...metaforic vorbind intr-o secunda..fara sa stea macar pe ganduri...fara sa analizeze.... Acele femei pe care nu le poti intelege!!

   Femei vulgare... Acele "tipe" care din saracia in care au crescut se trezesc peste noapte intretinute de barbati bogati...se trezesc in paturi de puf....care uita cum e sa dormi pe cartoane....sau sa nu ai dupa ce bea apa...femei care ajung sclave sexuale la picioarele unui barbat care e gata oricand sa-i satisfaca orice capriciu...atata timp cat si invers lucrurile stau la fel...totul contra cost!
   Nimic respect!! Fara iubire...fara afectiune....doar bani si placere !

   Barbatul este creatorul ei! Iar Femeia ingerul pe care-l modeleaza dupa bunul plac!
    Doar dragostea si atasamentul va face diferenta in o relatie. Femeia nu va fi la fel cu toti barbatii, fiecare barbat va avea o alt fel de afectiune, o alt fel de iubire, un alt post...mereu diferit!
   il va iubi pe cel care ii va da motive...motive sa iubeasca , sa traiasca , sa zambeasca...ii va ura din inima pe cei care vor dori sa-i fure ceea ce ea cu greu a cladit....ii va ignora pe cei care in urma ei vor saliva la fel ca niste caini ingometati.... Doar un singur barbat o va face sa simta emotiile, sa le traiasca...o va sustine in toate si ii va da motive sa fie fericita...senina..ii va incalzi diminetile racoroase si ii va saruta fruntea plina de borboane in noptile calduroase...ii va susura la ureche cuvinte de iubire.... Atunci si femeia ii va multumi in felul sau...
Totul depinde de barbatul de langa ea, de creatorul ei, de legatura dintre ei...daca el o creaza bine din bucati intregi si isi va potrivi caracterul cu al ei la fel ca 2 bucati din puzzle...amandoi vor avea de castigat... Altfel unul din ei va ramane castigator..si celalalt va pierde mereu.

   Femeia e si inger dar si demon...e si cruda si indiferenta...dar va ramane mereu o scorpie , oricat de mine ai manovra creatia, oricat de bine te-ai comporta...tu creatorule ... Scorpia din ea se va dezlantui...fie ca vrei..fie ca nu..trebuie sa ai mereu garda sus , pentru ca la fel cum macar o data- n viata devenim ingerul sau demonul cuiva...la fel va veni si vremea sa faci cunostinta...cu scorpia din ea !

Ultimul meu timp

Sunt ultimele clipe cu soare...ultimele clipe in care zambesc parca rusinata razelor care -mi mangaie trupul din varful colinelor ,care inca mai alinta varful copacilor inalti...mai batrani...mai trecuti prin viata.
   Imi iau la revedere de la el cu teama in mine ca poate...poate in urmatoarea zi va uita sa mai rasara..va uita sa mai traiasca...sa se trezeasca... Imi iau la revederede la el cu atata patima ca si cum ar muri...ca si cum el nu va mai exista in ziua care va urma...ca si cum...maine as merge la inmormantarea sa.

   Un tunet ce bubuie in departare ma trezeste la realitate...ma face mai apoi sa clipesc si sa ma abandon trup si suflet ploii pe care o primesc cu bratele deschise pentru ca apoi sa o las sa ma atinga,sa-mi spele trupul murdar cu loviturile ei fara gust. O simt rece ,fara nici un fir de viata cum ma strabate oferin-d trupului meu mii de fiori.
   O las. Nici macar prin gand nu-mi trece sa ma misc de aici...sa ma pun la adapost. O las sa ma domine,sa-mi simta caldura..o las sa se izbeasca cu putere in mine ...de universul meu...de praful de pene...si o primesc cu trupul insetat. O las sa ma atinga pana in maduva oaselor pana sa-mi dea fiori de gheata...sa simta viata,caldura,emotii si ea...natura fara viata!
O las sa mi se rostogoleasca pe chip cautand izvorul dulcelui nectar..nu o opresc ,doresc cu ea acea dragoste muta sa impartasesc.
  
      Aici stau nemiscata...deasupra norilor langa cascade..acolo unde tipenie de om nu poate ajunge...aici unde aerul ma tine in brate ..in regatul meu...de soare, de foc,de gheata,de apa...regatul meu indepartat unde nimeni nu are loc.