Incep sa mi se para din ce in ce mai haotice diminetile ca niciodata...Simpla miscare a alarmei imi da ochii peste cap si-mi face parul valvoi , ma face sa ma stramb cu dezgust...si sa ma gandesc daca am apucat sa dorm sau am fost tot timpul treaza...Jur..uneori as vrea sa omor acea trambita...sa stric acel telefon care in fiece dimineata are harul sa-mi intinda nervii la maxim...
Dar apoi ma potolesc singura si incep a-mi intinde mainile prin pat in speranta ca as putea totusi sa-mi primesc recompensa...sa-i simt buzele care in incercarea de a-mi ciuguli palmele si de a le saruta gatul vrea altceva ....sunetul care se aude in surdina mai ceva ca a unui pisoi plouat vine de la el...ma cauta in nestire prin patul mare si rece , cu ochii inchisi si nu ma gaseste. Ar vrea sa devina hot sau poate un om cu un al 3-lea ochi care sa-i stea mereu deschis si sa ma gaseasca mereu fara a fi nevoie sa se intinda prea mult sau sa ne jucam de-a v-ati-ascunselea prin pat...prin locul mic si rece, umezit de racoare si udat cu mireasma iubiri noastre...
In fiece zi acelasi inceput..terifiant si apoi din ce in ce mai dulce, apoi din ce in ce mai timid, din ce in ce mai increzator....Asa iti incepi o zi buna si stii ca asa o va tine pana la final. Simplul sarut pe ceafa sau pe frunte iti va da putere pe toata ziua , de parca ar tine locul hranei...si uite asa...incet incet, pas dupa pas te furisezi in lumea cotidiana cu ganduri bune si sarutari furate...O zi minunata sa aveti si de ce nu un inceput mult mai frumos de zi !
Viata a facut in asa fel incat sa dau peste el...
El...un barbat care se poarte cu manusi albe, un barbat care nu vrea decat o aventura de o noapte....2, 3 nopti depinde de cat ii oferi si de cat ii place sa-ti ofere...un barbat frumos la exterior, un barbat care atrage privirile dar care e putred pe dinauntru , care nu stie ce inseamna o mica atentie , care nu stie sa traiasca ci doar sa supravietuiasca...care nu stie sa rada decat sa zambeasca fortat...se comporta ca un civilizat...dar parca s-ar tine singur in o temnita a sa...o temnita intunecata unde si-a ascuns inima si sufletul..Nu mai are nici macar sclipire in ochi..daca stai asa atent sa-l privesti nu vezi nimic in ei, nici stele nici licarire nici foc nici gheata....sunt nuli..nu au nimic in comun cu alti ochi...sunt frumosi nimic de spus, dar fara viata la fel ca el...
Un barbat care-ti spune in fata ca nu poate oferi iubire si care-ti taie elanul de caprioara , un barbat cu bun simt dar pierdut pe alte planete..el e asa..de o sinceritate cruda...acra ca o lamaie..dar mai bine asa..de ce sa te minta ca-ti va feri luna si soare, de ce sa te minta ca-ti va da un loc in patul sau pentru o viata, o casa frumoasa si apoi o droaie de copii cand el nu poate iubi ? cand el nu exista decat pentru a rani...pentru a-si demonstra in sinea sa ca femeile nu iubesc, dar se iubesc atat timp cat pasiunea exista.
Nu vrea sa-si lase amprenta pe nici o femeie, pe nici o inima in nici o minte, nu vrea sa fie visat si nici adorat , nu vrea sa raneasca dar nici sa se roage...E ca un lup singuratic ce si-a pierdut lupoaica si acum mereu pe drumuri isi scalda coada acolo unde e cald...disponibil si gratis pentru ca apoi sa mearga mai departe pe drumul sau...Un barbat nu poate deveni peste noapte asa...nu poate sa-ti spuna in fata ca nu te va iubi...doar cate va duce in patul sau...o zi...doua sau poate 3 daca esti una din norocoase, nu poate respira daca nu ar avea inima dar nici nu poate fi atat de impasibil problemelor din jur si viselor pe care femeile si le tes in jurul sau asemeni unor femele paianjen stiind ca nu au nici o sansa.El darama tot cu o privire care nu inseamna nimic care ...nu exista....prefera momentele dulci ale singuratatii sale decat sa fie inchis pe vesnicie intr-o temnita a iubirii in care nu-si va lasa niciodata urmele...
El ...barbatul- lupul singuratic...se poarta cu manusi pe mana si schimba femeile-lupoaicele una-ntr-una fara sa-i pese de nimic...nu vrea si nu cere NimiC !
Daca iarna ar tine doar o zi
Nu am mai avea in piept...suflete de copii...
Daca fulgii de nea din cer n-ar cadea
Nu as mai simti racoarea....pe pielea mea.
Daca mereu ar fi vara
Caldura trupurile ne doboara
Asa vom putrezi incet incet pe dinauntru
Fara sa scoatem sunete...ca mutul...
Am merge desculti mereu prin iarba
Si nu am cunoaste frumusetea iernii oarba
Am sta mereu in soare si de apa ne-am satura...
Eu astept cu bratele deschise ... Sa vina iarna mea.
Craiasa de zapada sa-si asterne covorul alb, imaculat
Sa-mi amintesc odata cu el ...copilaria si amintirile ce le-am uitat
Sa fiu copil din nou...si sa ma infund in zapada
Sa fac ingerasi pe pamant , si s-o aud pe mama cum ma cearta...
Sa fiu racita din nou...si cu nasul ros
Sa-mi zica tata ca seman cu un ren...prieten cu Rudolf
Sa ma minunez de marii fulgi de nea
Si apoi sa-i prind in poala mea...
Sa arunc cu bulgari in fete si-n baieti
Sa -mi amintesc cum sa ma distrez...
Sa am zapada la picioare si uda sa fiu
Sa ma chinui sa-mi dau jos sosetele cu amar si chiu...
Sa simt caldura sobii ce trupul blajin mi-l arde
Sa privesc pe fereastra cum totul e alb in noapte...
Sa-l astept pe Mos Nicolae...si-apoi pe Mos Craciun cu sufletul la gura
Sa fiu copil din nou....Va rog...mai vreau o tura..!!
Vreau sa fiu din nou in caruselul vietii...
Sa ma petrec nebuna in anii tineretii...
Sa dau timpul inapoi si sa ma bucur de toate
Sa-i multumesc mosului pentru papusa in soapte...
Sa stau in jurul bradului cu familia langa mine
Sa simt miros de cetina si fum in casa...
Sa fug nerabdatoare la fereastra...
Colindatorii sa-i aduc in casa.
Chiar daca cresc...si timpul trece...
Iarna nu ma lasa rece
E anotimpul adorat de toti
In el e ziua-n care Sa nascut Hristos !
Mi-e dor...atat de dor de gandurile pe care nu reusesc sa ti le citesc in privirea albastra...mi-e dor de strangacia cu care ma priveai cand aveai ceva pe suflet,de mainile care incepeau sa mangaie totul ca pe un inceput de carte,de tainele pe care in inima le ascundeai. Mi-e dor sa te mai am aproape, sa-ti simt cum inima canta la harpe , sa-ti aud rasuflarea duioasa si ticaitul venei de pe gat ce ti se zbate...mi-e dor sa adorm cu capul pe pieptul tau si morocanoasa sa iti vorbesc, mi-e dor sa ma mai imbratisezi de parca... gerul ar veni tot deodata...mi-e dor de gandurile tale nespuse si de maraitul din noapte...mi-e dor de atitudinea ta tandra si de miscarea din pometi...mi-e dor sa ma gadili...sa ma faci sa rad pana nu mai pot...stiind ca tu ai in mana si venin..si antidot...mi-e dor de mainile tale ce parca dansau o muzica lenta pe trupul meu...de buzele tale care zambeau siret atunci cand nu-mi dadeai pace si ma necajeai...mi-e dor de basmele ce mi le spuneai....si de linia invizibila ce pe nasul meu o trasai...
Mi-e dor...de clipele cand in noapte ma priveai....cand la ureche cuvinte dulci imi susurai...mi-e dor de visele care mi le insirai si ca un fir de ata cu ele mele se impleteau...mi-e dor de vocea ta..de strigatele mele ,de rasul tau,de privirea mea,de mainile tale de iritarile mele,de supararea ta ,de rasul meu, mi e dor de fulgii de nea, si tie de razele de soare, mi-e dor de buzele tale flamande si de timiditatea mea....mi-e dor de tine..de mine..de noi...de tot ce suntem impreuna...de lumea in care suntem doar NOI !
Visele mi se destrama din nou
Si ma desprind tematoare de tine...
Cuvintele tale azi nu mai au ecou...
Si tu nu mai insemni nimic pentru mine.
Ai fost o iluzie , imbracata de propriul interes
Te-am vazut in oglinda...si nu-mi venea sa cred ca te-am ales...
Uneori imi pareai atat de real ca si intr-o poezie...
Acum te vad in fata mea...doar ca pe o fantezie...
Mintea mi se-nvarte ca un leagan cu motor...
Ma ridica la cer pana strig .. " vreau sa mor"
Apoi ma lasa in jos cu putere in ale patului brate
Si incet ...ma trezesc singura la realitate.
Nu vreau sa ma gandesc nici un minunt la ce am pierdut
Nu vreau sa ma gandesc ce destin crunt am avut...
Ai fost o iluzie atat pentru mine...
Dezamagita sunt....Nu vreau sa mai visez la tine...
Raiul si infernul sunt in tine
Soarele si luna plecat-au de pe cer
In brate pamantul...copacii nu-i mai tine
Si apele iertare isi cer.
Ai schimbat lumea atat cat ai clipit
Si suferinta pe pamant...pe loc sa inmiit...
Nu era destula lupta intre rau si bine
Tu ai ales sa pleci in infern...dupa dulcea ta iubire.
Ai crapat portile iadului cu o pana pentru ea
Ai sperat ca ceva ...ceva in viitorul tau se va schimba....
Ai luat la periat fiece centimetru patrat
Si de fata...tot nu ai dat..
.
Plang macii pe pamant dup-a ta iubire
Tu ai plecat din iad si-un demon ai luat in tine
Te duci spre rasarit cu pasii grabiti
Demonul rau nu a asteptat sa-l inviti....
Stie ca de fata in iad nu ai dat
Stie ca acum drumul de durere ti-e presarat...
Stie ca ...cu lacrimi in ochi spre rai vei pleca...
Acum el va gasi in taina portita.
Nu va trebui sa lupte pentru a intra
Vei face tu totul posibil, si-apoi spre tron va alerga
Tu iti vei cauta marea iubire..
Si in iad se va dezlantui o mare veselie.
Pe pamant va arunca sageti de foc...
Apoi sare si durere de mijloc,
Tu fata cand iti vei gasi ...si-n lume vei pleca
Pe pamant nici o secunda dragostea nu-ti vei consuma.
Il doare....si parca focul iadului il simte in sine
Pas dupa pas simte ca nu face bine..
Dar nu se opreste si iarba striveste
Cu pasii mari spre rai el porneste.
Si merge si merge...si pas dupa pas tot mai greoi drumul s-arata
Spini de maracini i s-au asezat in talpa...
Il dor toate dar o secunda nu se lasa...
El vrea sa mearga dup-a sa mireasa.
Si vede portile ascunse dupa tufele mari de crini
Pe mainile sale zac spini de maracini...
Ii macina carnea de parca infometate de el sunt
Cu un suspin face spre poarta un pas mai marunt...
Demonul din el necheaz-a fericire
Baiatul nu stie ce zace in sine...
Mai face un pas...prins de fior
Se gandeste la fata de care i-e dor.
Prinde curaj si bate in poarta
Glasul cu grija incearca sa si-l dreaga...
Arunca pe jos o mica floare
Asteptan-d pe cineva sa-i arate o cale.
Bate o data ...de 2 ori in poarta...
Incepe-a striga...si vrea s-o lase balta ...
Isi pierde speranta ca fata e aici si ca-l va mai vrea...
Vrea sa plece..si sa-si vada de viata sa.
Se gandeste cat de nebun a fost...
In infern ca a intrat...
Ca a facut un mare pacat
Si ca viata o lectie ia dat....
Dar demonul din el multumit de asta nu era
Asa ca incepe a-l macina...
Nu-l lasa sa faca un pas si pe loc il tintui
Si-l face sa porneasca spre poarta de vizavi.
Baiatul in el nu mai era....
Acum demonul controlul il detinea...
Sparse poarta mare de argint...
Si crinii pe loc s-au ofilit...
Intrand pe poarta mare iesi din tanarul baiat,
Fugi spre tron ...de parca pamantul l-ar fi mancat...
Ingerii uimiti s-au dezmeticit
Si pe demon intr-o secunda l-au nimicit.
Acum priveau spre baiat cu teama...dar si admiratie pe chip...
Se intrebau cum poate iubi cu atata sinceritate...
Sa nu aiba teama de infern sau de rai si de nici un chip
El sa-si caute mireasa cu mainile goale poate...
Cine dintre toti ingerii din cer atata curaj ar avea?
Care din demonii din infern ca el pe drum ar pleca?
Cu mainile goale dupa stralucirea ochilor ei
Fara sa-i pese ca ar putea muri sub blesteme de zei...
Nimeni in afara de el curajul acesta nu a avut
Sa darame portile iadului si-apoi sa caute raiul de pe pamant...
Sa-si vada iubirea doar pentr' o ultima data
Fara sa-i pese ca viata-i poate fi terminata...
Fara sa-i pese ca in brate nu o va mai putea avea...
El a plecat la drum...o secunda voia sa o poata vedea
Sa-si ceara iertare macar din privire...
Din cauza lui a nenorocit o familie..
Fata veni...incet incet spre el...
Il lua de mana si sterse lacrimile cu pumnul greu...
Ii zambi si-i spune sa stea linistit
Ca nu il uraste...si ca mereu la iubit...
Ofta de durere si neliniste cateva secunde bune...
El statea pe loc si nu-si mai muta a sa privire.
Ramase uimit de-a sa frumusete
Si cuvintele din gat nu mai voiau sa plece...
Stateau acolo si-i puneau un nod in gat
Nu stia daca e-un vis...sau poate un cosmar mai crunt
Nu avea curajul sa o ia in brate...
Dar o vedea...si zambetul ei ii dadea mii de sperante...
Timpul se scurse si fata ii spuse
" -E timpul sa pleci...pe pamant sa traiesti
Sa uiti tot ce-ai vazut...
Si sa uiti adevarul crunt...."
El vru sa zica ceva dar fata-l saruta...
Pleca...si vru sa plece si el dupa ea...
Dar o bariera invizibila pe loc il tinea...
Strigase in urma sa..." -Ne vom mai revedea?"
Toti din jur sopteau nelinistiti
Ca moartea despartise 2 tineri iubiti...
El pleca inapoi pe drumul care aici la adus
Simtea ca are in piept doar niste fructe cruzi...
Nu mai voia sa zambeasca si nici sa traiasca...
Se oprise pe deal si macii cu mainile voia sa-i striveasca...
Se simtea vinovat de moartea iubitei sale
Si doar cu-a sa moarte putea sa plateasca o durere asa mare...
Nu putea trai pe pamant fara de ea...
Fata aceea era tot ce putea visa...
Ea ii dadea mangaiere cand nevoie avea...
Acum..el era singur intr-o lume a sa...
Scrise pe copac de iubita sa...
Scrise ca durerea puse stapanire pe inima sa....
Scrise...ca toti sa il ierte...
Si de iubirea sa...scrise pe indelete...
Cand termina de scris era seara...
Soarele mai arunca lumina de pe deal intr-o boara...
El funia de copac isi agata...
Si numele fetei il striga....
Plangea inima fetei..si ingerii n-o mai puteau linisti
Cerul ...de un rosu intens deveni...
Baiatului aripi crescu
Si-n bratele fetei pe loc cazu..
.
-" De ce ai facut tu asta iubire ?
De ce nu ai ramas pe pamant cu-a ta familie ?
De ce vietii capat ti-ai pus
Si ai ales sa vii...aici...sus...? "
- " Viata mea langa tine are sens
Eu fara tine nu pot sa traiesc...
Am incercat dar nu am putut...
Si-n infern si in rai...pentru tine am corupt...
Prefer sa stau aici langa tine
Tu imi esti unica familie...
Tu imi daruiesti alinare...
Atunci cand obrajii mi se scalda in lacrimi amare...
Iubeste-ma si nu mai mai certa...
Totul a fost doar din vina mea...
Acum pentru o eternitate a mea vei fi...
Pana din nou...si din nou....voi muri "!
" Costea Simona"
Stiu ca poate de la viata nu sunt tot ce ti-ai fi dorit....
Dar stiu ca eu iti fac sufletul implinit...
Stiu ca gresesc de nenumarate ori cand te chem in miez de noapte...
Cand nu-mi gasesc cuvintele si te scald in soapte...
Dar sa stii ca te sun cu buna stiinta si cu ceva in gand
Dar cand iti aud vocea...ma transform in mormant...
Stiu ca mereu iti fac crize de gelozie si ma supar uneori prea repede decat ar trasni un fulger...
Dar am motivele mele sa o fac
Te voi stresa mereu cu planurile mele , si cu idealurile mele in viata pana cand iti va creste par alb in cap
( Asta daca nu ai sa alegi sa fugi ca un las de langa mine )
O sa vreau sa-mi povestesti despre problemele tale...dar cand ai sa incepi sa-mi vorbesti despre ele eu o sa fiu cea plictisita si te voi opri din vorbit...din nou si din nou cu problemele mele...
O sa te fac sa te urci pe pereti cu noile tendinte in moda, cu noile coafuri ale anului , cu noul telefon care a iesit pe piata , cu noul machiaj care cred ca mi s-ar potrivi...
O sa te fac sa renunti la prieteni doar ca sa stai cu mine..sa am eu mai mult timp cu tine nu ei si o sa ma prefac ca am o durere acuta de cap...( o bere se poate bea in orice companie nu doar a baietilor ) :D
O sa te pun sa ma ajuti la gatit....si poate sa speli si ce lasi in urma ta in bucatarie...
O sa te trezesc in miez de noapte sa-ti spun sa alaptezi copilul...chiar daca nu ai avea san cu lapte....
O sa te pun sa-mi masezi tamplele atunci cand voi fi obosita...
Si voi tipa mereu la tine atunci cand dupa o zi de munca stresanta ma voi intoarce acasa si voi gasi casa devastata de un uragan..
Dar in ciuda a toate...eu Te voi iubi mai mult ca in prima zi...mai mult pe zi ce trece pentru fiecare boacana sau fericire pe care mi-ai daruit-o! Te voi iubi cu sufletul chiar si atunci cand voi fi suparata si te voi certa....chiar si atunci cand vei vorbi frumos si tamplele imi vei masa....Te voi iubi mereu...atat cat incape in limita mea....
Plec....nu pentru ca ma alungi tu...ci pentru ca ma simt prea greoaie....
Plec....nu pentru ca tu vrei asta...ci pentru ca vreau sa-mi iau zborul...sa invat din nou sa zbor...
Plec...pentru ca nu pot sa iubesc pentru doi...pot iubi doar pentru mine...restul tine de tine...
Plec...pentru ca viitorul mi se pare din ce in ce mai incert...si mai incolor...iar eu in viata mea am visat totul plin de culoare...
Plec...pentru ca nu se mai merita sa te trag dupa mine...nu sunt caruta si nici cal sa am atata putere sa te tin in spate atata timp...
Plec...pentru ca tu nu ti-ai tinut promisiunile facute...si eu am trait cu iluzii...
Plec...pentru ca nu mai vreau sa ma mint ca maine va fi bine...si de fapt va fi la fel ca ieri...o zi neutra...fara nimic special..
Plec...pentru ca m-am saturat sa.mi fac cadouri singura, sa-mi amintesc singura de aniversarea noastra....si tu sa te faci mereu ca ploua...
Plec...pentru ca azi am curaj ...si cred in o viata noua...
Plec...pentru ca e timpul sa renasc....nu sa stau pe veci in cenusa...
Plec....pentru ca tu ...m-ai tinut legata de usa...
Plec...pentru ca visele mele nu s-au spulberat....
Plec pentru ca tot ce am trait impreuna tu ai uitat....
Plec...si atat....
Pa...am plecat !
Mi-as dori candva sa fiu cenusareasa ta...
Sa-mi pierd pantoful pe scarile tale...
Sa-ti zgarai masina
S-apoi sa te invat sa spargi iale...
Sa te invat ca poti zbura...
Doar daca tragi un fum....din tigara mea...
Sa te invat cum poti fi fericit
chiar daca nu ai...nici cel mai mic motiv....
As vrea....sa te invat ce e viata....
Pentru ca apoi sa-ti fac cunostinta cu moartea...
Sa te trimit mereu in farmacii dupa ace...
Sa te invat cum sa minti...ca mamei ii e rau si tatal nu-ti da pace...
Sa te invat sa aspiri la mai mult...
Sa dai in cap...intr-un cuvant...
Sa faci bani cu carul intr-o seara se poate
Si sa vezi....cum poti deveni cineva...peste noapte.
Sa te invat....cum sa nu te lasi prins de gabori
Sa dai mita in stanga-n dreapta pentru niste trantori...
Sa stii cum sa te invarti si cum sa te sucesti
Si-n vena acul sa-l nimeresti...
Sa te invat sfarsitul in brate sa-l iei
Sa fii fericit atunci cand prinzi in mana niste lei..
Sa zambesti atunci cand toti se uita la tine dubios...
Atunci cand simti ca zbori...si cazi dracu pe jos...
Eu...o sa fiu cenusareasa ta...
Cea care in viata...totul te va invata...
Te va minti ca totul e normal...
Chiar si atunci cand ai sa ai frica de paranormal....
Nu...o sa-ti aduc flori la mormant atunci cand vei cadea...
Chiar daca ...de fapt va fi doar vina mea...
Nu am sa te plang nici macar o zi
Alegerea a fost a ta...nu te.ai gandit la ce va fi..
No sa-ti planga nimeni in urma...poate vor sufla usurati
Cand tu ai sa pleci din lumea asta plina de rahati
Ca nu ai sa mai tragi in nimeni si nu vei mai tipa...
Ai sa te duci dracului...in p*** mea.
Ai avut cap...dar nu ai stiut sa-l folosesti
Ti-ai vandut mama...si ai vazut extraterestri
Ai crezut ca tot ce zboara se mananca
Acum esti un rahat....ascuns in o lume adanca...
