Mi-e dor...atat de dor de gandurile pe care nu reusesc sa ti le citesc in privirea albastra...mi-e dor de strangacia cu care ma priveai cand aveai ceva pe suflet,de mainile care incepeau sa mangaie totul ca pe un inceput de carte,de tainele pe care in inima le ascundeai. Mi-e dor sa te mai am aproape, sa-ti simt cum inima canta la harpe , sa-ti aud rasuflarea duioasa si ticaitul venei de pe gat ce ti se zbate...mi-e dor sa adorm cu capul pe pieptul tau si morocanoasa sa iti vorbesc, mi-e dor sa ma mai imbratisezi de parca... gerul ar veni tot deodata...mi-e dor de gandurile tale nespuse si de maraitul din noapte...mi-e dor de atitudinea ta tandra si de miscarea din pometi...mi-e dor sa ma gadili...sa ma faci sa rad pana nu mai pot...stiind ca tu ai in mana si venin..si antidot...mi-e dor de mainile tale ce parca dansau o muzica lenta pe trupul meu...de buzele tale care zambeau siret atunci cand nu-mi dadeai pace si ma necajeai...mi-e dor de basmele ce mi le spuneai....si de linia invizibila ce pe nasul meu o trasai...
Mi-e dor...de clipele cand in noapte ma priveai....cand la ureche cuvinte dulci imi susurai...mi-e dor de visele care mi le insirai si ca un fir de ata cu ele mele se impleteau...mi-e dor de vocea ta..de strigatele mele ,de rasul tau,de privirea mea,de mainile tale de iritarile mele,de supararea ta ,de rasul meu, mi e dor de fulgii de nea, si tie de razele de soare, mi-e dor de buzele tale flamande si de timiditatea mea....mi-e dor de tine..de mine..de noi...de tot ce suntem impreuna...de lumea in care suntem doar NOI !
Visele mi se destrama din nou
Si ma desprind tematoare de tine...
Cuvintele tale azi nu mai au ecou...
Si tu nu mai insemni nimic pentru mine.
Ai fost o iluzie , imbracata de propriul interes
Te-am vazut in oglinda...si nu-mi venea sa cred ca te-am ales...
Uneori imi pareai atat de real ca si intr-o poezie...
Acum te vad in fata mea...doar ca pe o fantezie...
Mintea mi se-nvarte ca un leagan cu motor...
Ma ridica la cer pana strig .. " vreau sa mor"
Apoi ma lasa in jos cu putere in ale patului brate
Si incet ...ma trezesc singura la realitate.
Nu vreau sa ma gandesc nici un minunt la ce am pierdut
Nu vreau sa ma gandesc ce destin crunt am avut...
Ai fost o iluzie atat pentru mine...
Dezamagita sunt....Nu vreau sa mai visez la tine...
Raiul si infernul sunt in tine
Soarele si luna plecat-au de pe cer
In brate pamantul...copacii nu-i mai tine
Si apele iertare isi cer.
Ai schimbat lumea atat cat ai clipit
Si suferinta pe pamant...pe loc sa inmiit...
Nu era destula lupta intre rau si bine
Tu ai ales sa pleci in infern...dupa dulcea ta iubire.
Ai crapat portile iadului cu o pana pentru ea
Ai sperat ca ceva ...ceva in viitorul tau se va schimba....
Ai luat la periat fiece centimetru patrat
Si de fata...tot nu ai dat..
.
Plang macii pe pamant dup-a ta iubire
Tu ai plecat din iad si-un demon ai luat in tine
Te duci spre rasarit cu pasii grabiti
Demonul rau nu a asteptat sa-l inviti....
Stie ca de fata in iad nu ai dat
Stie ca acum drumul de durere ti-e presarat...
Stie ca ...cu lacrimi in ochi spre rai vei pleca...
Acum el va gasi in taina portita.
Nu va trebui sa lupte pentru a intra
Vei face tu totul posibil, si-apoi spre tron va alerga
Tu iti vei cauta marea iubire..
Si in iad se va dezlantui o mare veselie.
Pe pamant va arunca sageti de foc...
Apoi sare si durere de mijloc,
Tu fata cand iti vei gasi ...si-n lume vei pleca
Pe pamant nici o secunda dragostea nu-ti vei consuma.
Il doare....si parca focul iadului il simte in sine
Pas dupa pas simte ca nu face bine..
Dar nu se opreste si iarba striveste
Cu pasii mari spre rai el porneste.
Si merge si merge...si pas dupa pas tot mai greoi drumul s-arata
Spini de maracini i s-au asezat in talpa...
Il dor toate dar o secunda nu se lasa...
El vrea sa mearga dup-a sa mireasa.
Si vede portile ascunse dupa tufele mari de crini
Pe mainile sale zac spini de maracini...
Ii macina carnea de parca infometate de el sunt
Cu un suspin face spre poarta un pas mai marunt...
Demonul din el necheaz-a fericire
Baiatul nu stie ce zace in sine...
Mai face un pas...prins de fior
Se gandeste la fata de care i-e dor.
Prinde curaj si bate in poarta
Glasul cu grija incearca sa si-l dreaga...
Arunca pe jos o mica floare
Asteptan-d pe cineva sa-i arate o cale.
Bate o data ...de 2 ori in poarta...
Incepe-a striga...si vrea s-o lase balta ...
Isi pierde speranta ca fata e aici si ca-l va mai vrea...
Vrea sa plece..si sa-si vada de viata sa.
Se gandeste cat de nebun a fost...
In infern ca a intrat...
Ca a facut un mare pacat
Si ca viata o lectie ia dat....
Dar demonul din el multumit de asta nu era
Asa ca incepe a-l macina...
Nu-l lasa sa faca un pas si pe loc il tintui
Si-l face sa porneasca spre poarta de vizavi.
Baiatul in el nu mai era....
Acum demonul controlul il detinea...
Sparse poarta mare de argint...
Si crinii pe loc s-au ofilit...
Intrand pe poarta mare iesi din tanarul baiat,
Fugi spre tron ...de parca pamantul l-ar fi mancat...
Ingerii uimiti s-au dezmeticit
Si pe demon intr-o secunda l-au nimicit.
Acum priveau spre baiat cu teama...dar si admiratie pe chip...
Se intrebau cum poate iubi cu atata sinceritate...
Sa nu aiba teama de infern sau de rai si de nici un chip
El sa-si caute mireasa cu mainile goale poate...
Cine dintre toti ingerii din cer atata curaj ar avea?
Care din demonii din infern ca el pe drum ar pleca?
Cu mainile goale dupa stralucirea ochilor ei
Fara sa-i pese ca ar putea muri sub blesteme de zei...
Nimeni in afara de el curajul acesta nu a avut
Sa darame portile iadului si-apoi sa caute raiul de pe pamant...
Sa-si vada iubirea doar pentr' o ultima data
Fara sa-i pese ca viata-i poate fi terminata...
Fara sa-i pese ca in brate nu o va mai putea avea...
El a plecat la drum...o secunda voia sa o poata vedea
Sa-si ceara iertare macar din privire...
Din cauza lui a nenorocit o familie..
Fata veni...incet incet spre el...
Il lua de mana si sterse lacrimile cu pumnul greu...
Ii zambi si-i spune sa stea linistit
Ca nu il uraste...si ca mereu la iubit...
Ofta de durere si neliniste cateva secunde bune...
El statea pe loc si nu-si mai muta a sa privire.
Ramase uimit de-a sa frumusete
Si cuvintele din gat nu mai voiau sa plece...
Stateau acolo si-i puneau un nod in gat
Nu stia daca e-un vis...sau poate un cosmar mai crunt
Nu avea curajul sa o ia in brate...
Dar o vedea...si zambetul ei ii dadea mii de sperante...
Timpul se scurse si fata ii spuse
" -E timpul sa pleci...pe pamant sa traiesti
Sa uiti tot ce-ai vazut...
Si sa uiti adevarul crunt...."
El vru sa zica ceva dar fata-l saruta...
Pleca...si vru sa plece si el dupa ea...
Dar o bariera invizibila pe loc il tinea...
Strigase in urma sa..." -Ne vom mai revedea?"
Toti din jur sopteau nelinistiti
Ca moartea despartise 2 tineri iubiti...
El pleca inapoi pe drumul care aici la adus
Simtea ca are in piept doar niste fructe cruzi...
Nu mai voia sa zambeasca si nici sa traiasca...
Se oprise pe deal si macii cu mainile voia sa-i striveasca...
Se simtea vinovat de moartea iubitei sale
Si doar cu-a sa moarte putea sa plateasca o durere asa mare...
Nu putea trai pe pamant fara de ea...
Fata aceea era tot ce putea visa...
Ea ii dadea mangaiere cand nevoie avea...
Acum..el era singur intr-o lume a sa...
Scrise pe copac de iubita sa...
Scrise ca durerea puse stapanire pe inima sa....
Scrise...ca toti sa il ierte...
Si de iubirea sa...scrise pe indelete...
Cand termina de scris era seara...
Soarele mai arunca lumina de pe deal intr-o boara...
El funia de copac isi agata...
Si numele fetei il striga....
Plangea inima fetei..si ingerii n-o mai puteau linisti
Cerul ...de un rosu intens deveni...
Baiatului aripi crescu
Si-n bratele fetei pe loc cazu..
.
-" De ce ai facut tu asta iubire ?
De ce nu ai ramas pe pamant cu-a ta familie ?
De ce vietii capat ti-ai pus
Si ai ales sa vii...aici...sus...? "
- " Viata mea langa tine are sens
Eu fara tine nu pot sa traiesc...
Am incercat dar nu am putut...
Si-n infern si in rai...pentru tine am corupt...
Prefer sa stau aici langa tine
Tu imi esti unica familie...
Tu imi daruiesti alinare...
Atunci cand obrajii mi se scalda in lacrimi amare...
Iubeste-ma si nu mai mai certa...
Totul a fost doar din vina mea...
Acum pentru o eternitate a mea vei fi...
Pana din nou...si din nou....voi muri "!
" Costea Simona"
Stiu ca poate de la viata nu sunt tot ce ti-ai fi dorit....
Dar stiu ca eu iti fac sufletul implinit...
Stiu ca gresesc de nenumarate ori cand te chem in miez de noapte...
Cand nu-mi gasesc cuvintele si te scald in soapte...
Dar sa stii ca te sun cu buna stiinta si cu ceva in gand
Dar cand iti aud vocea...ma transform in mormant...
Stiu ca mereu iti fac crize de gelozie si ma supar uneori prea repede decat ar trasni un fulger...
Dar am motivele mele sa o fac
Te voi stresa mereu cu planurile mele , si cu idealurile mele in viata pana cand iti va creste par alb in cap
( Asta daca nu ai sa alegi sa fugi ca un las de langa mine )
O sa vreau sa-mi povestesti despre problemele tale...dar cand ai sa incepi sa-mi vorbesti despre ele eu o sa fiu cea plictisita si te voi opri din vorbit...din nou si din nou cu problemele mele...
O sa te fac sa te urci pe pereti cu noile tendinte in moda, cu noile coafuri ale anului , cu noul telefon care a iesit pe piata , cu noul machiaj care cred ca mi s-ar potrivi...
O sa te fac sa renunti la prieteni doar ca sa stai cu mine..sa am eu mai mult timp cu tine nu ei si o sa ma prefac ca am o durere acuta de cap...( o bere se poate bea in orice companie nu doar a baietilor ) :D
O sa te pun sa ma ajuti la gatit....si poate sa speli si ce lasi in urma ta in bucatarie...
O sa te trezesc in miez de noapte sa-ti spun sa alaptezi copilul...chiar daca nu ai avea san cu lapte....
O sa te pun sa-mi masezi tamplele atunci cand voi fi obosita...
Si voi tipa mereu la tine atunci cand dupa o zi de munca stresanta ma voi intoarce acasa si voi gasi casa devastata de un uragan..
Dar in ciuda a toate...eu Te voi iubi mai mult ca in prima zi...mai mult pe zi ce trece pentru fiecare boacana sau fericire pe care mi-ai daruit-o! Te voi iubi cu sufletul chiar si atunci cand voi fi suparata si te voi certa....chiar si atunci cand vei vorbi frumos si tamplele imi vei masa....Te voi iubi mereu...atat cat incape in limita mea....
