Toamna ...

Sfarsitul verii aduce mereu nostalgie in suflete, teama ca ploile toamnei o sa stearga orice amintire din cursul verii si o sa ne pierdem odata cu ele ramane mereu...acolo in tine...ca un ceas tiC-taC 
          Ne este teama ca ploaia rece a toamnei si frunzele aurii cazute pe jos ne vor reteza picioarele, si amintirile se vor pierde in umbra ei.
Toamna.... unicul anotimp care lasa in mine urme adanci...simplul fapt ca natura se schimba si o privesti in un alt mod te face sa simti fiori pe brate...e ca si cum....toata viata s-ar schimba, ca si cum...ai inchide ochii si ai vedea o alta lume...odata cu terminarea verii...si venirea toamnei...tot peisajul se schimba...zi dupa zi...tot mai mult...tot mai mult...
             As vrea sa plang dupa vara si sa inampin toamna cu bratele deschise...dar totusi...acolo undeva in mine....in strafundul inimii mele mi-e teama...nu teama de toamna...ci teama ca nu voi putea sa ma multumesc doar cu peisajul ce-l am in fata ochilor...si ca pe zi ce trece voi vrea tot mai mult...si mai mult....si mai mult.....si el ma va asculta....Imi vor lipsi noptile si zilele calde care acum odata cu venirea ta vor deveni din ce in ce mai racoroase...imi vor lipsi mirosul florilor si zborul fluturilor plapanzi pe langa ele....imi vor lipsirazele de soare ce imi mangaiau dimineata obrazul prin fereastra....imi va lipsi vara...dar o sa invat sa ador si toamna...la fel ca pe ea...la fel ca pe oricare anotimp.
             Bine ai venit....scumpa toamna!