Trebuie doar...sa invat sa traiesc si sa zambesc

Sunt zile in care ma simt atat de bine...de parca curcubeul s-ar revarsa din cer in mine doar pentru a-si odihni culorile obosite de atata soare...ma simt la fel ca atunci cand....in plina vara, in plina canicula ploaia racoroasa imi atinge pleoapele...si se revarsa incet incet pe trupul meu la fel ca un rau ce mangaie muntele urias plin de verdeata....ma simt ca o floare plina de roua, plina de energie pozitiva  plina de nemurire ....asteptand doar albina sa vina..si sa se hraneasca din nectarul dulce....

              Si apoi...sunt zile in care ma simt ca un inger cazut pe pamant , ca un cer intunecat ce tanjeste plangand dupa soare , ma simt ca o pasare in cadere libera pe pamant...fara ca macar sa pot schita o simpla deschidere de aripi...care mi-ar putea ajuta viata...ma simt ca pamantul plin de ploaie ,satula de toate....

     Dar de multe ori...incerc sa ma regasesc , incerc sa zambesc sa gandesc pozitiv , sa privesc spre cer si sa invat sa iau totul asa cum e .Sa iubesc viata cu toate bune si toate rele , sa fiu mereu fericita si sa ma multumesc cu putin.Pentru ca in fond ...viata fie colorata ca un curcubeu...fie alb negru cu un miros neutru trebuie mereu traita !!!Asa cum si un inger cazut isi traieste viata pe pamant surazand !