Sunt ultimele clipe cu soare...ultimele clipe in care zambesc parca rusinata razelor care -mi mangaie trupul din varful colinelor ,care inca mai alinta varful copacilor inalti...mai batrani...mai trecuti prin viata.
Imi iau la revedere de la el cu teama in mine ca poate...poate in urmatoarea zi va uita sa mai rasara..va uita sa mai traiasca...sa se trezeasca... Imi iau la revederede la el cu atata patima ca si cum ar muri...ca si cum el nu va mai exista in ziua care va urma...ca si cum...maine as merge la inmormantarea sa.
Un tunet ce bubuie in departare ma trezeste la realitate...ma face mai apoi sa clipesc si sa ma abandon trup si suflet ploii pe care o primesc cu bratele deschise pentru ca apoi sa o las sa ma atinga,sa-mi spele trupul murdar cu loviturile ei fara gust. O simt rece ,fara nici un fir de viata cum ma strabate oferin-d trupului meu mii de fiori.
O las. Nici macar prin gand nu-mi trece sa ma misc de aici...sa ma pun la adapost. O las sa ma domine,sa-mi simta caldura..o las sa se izbeasca cu putere in mine ...de universul meu...de praful de pene...si o primesc cu trupul insetat. O las sa ma atinga pana in maduva oaselor pana sa-mi dea fiori de gheata...sa simta viata,caldura,emotii si ea...natura fara viata!
O las sa mi se rostogoleasca pe chip cautand izvorul dulcelui nectar..nu o opresc ,doresc cu ea acea dragoste muta sa impartasesc.
Aici stau nemiscata...deasupra norilor langa cascade..acolo unde tipenie de om nu poate ajunge...aici unde aerul ma tine in brate ..in regatul meu...de soare, de foc,de gheata,de apa...regatul meu indepartat unde nimeni nu are loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu