Neuitat de timp, mereu in inima mea !

Doua inimi legate da un fir invizibil...dar atat de puternic ca nimic nu-l poate rupe...2 inimi incautusate de o legatura care valoreaza cat o mie...Un film cu 2 personaje principale.... Eu si tu bunicule ....
    Noi doi mereu invincibili....doar ca tu de acolo...si eu de aici...ne desparte o lume...sau poate doar un fir de lume...ne desparte o rasuflare...sau doar o simpla atingere....tu acolo...eu aici.... Atunci cand ma simt singura si stau sa iti vorbesc incerci mereu sa ma inveselesti...sau macar sper asta.....stiu doar ca stelele ne sunt gardieni...nu lasa pe nimeni sa ne distraga atentia sau sa ne deranjeze...Doar eu si tu....tu de acolo..si eu de aici... Gardieni ai galaxiei ce nu lasa nici macar vantul sa se apropie de noi..pentru a nu ne strica dulcele moment...dulcea tacere....lunga tristete...
    Tu esti aici...langa mine...asezat pe vechiul tau fotoliu de culoare inchisa ...stau si ma asez langa el, vad ca e gol si totusi ma uit la el ca si cum tu ai fi acolo, ca si cum te-as putea atinge....ca si cum tu mi-ai putea sterge lacrimile care curg siroaie pe obrajii mei...de femeie de acum.....copilaria a trecut...si mangaierile au fost putine din pacate.... Ma asez cu capul pe spatarul lui visand ca e bratul tau...las vantul sa-mi atinga parul si stiu ca e mana ta care ma alinta...mana pe care o sarutam de cate ori imi dadeai bomboane...mana care ma certa si ma lua de urechi atunci cand copil mic eram faceam nazbatai...Acum mai mult ca niciodata as sarut-o chiar daca mai certa si mi-ai lungi urechile, pentru ca dorul de tine ma macina....
  Stii ,din cand in cand inca te mai prind de mana prin vise....si de atatea ori de cate ori te prind ma iei in brate si mi surazi..la fel ca intotdeauna...la fel de dulce...de suav..cu aceeasi dulceata in priviri....dar cand ma apuc sa ti vorbesc si sa ti spun ca ai plecat prea devreme de langa mine ma lasi jos din bratele tale...si pleci cu capul plecat si privirea dezamagita....Raman pe loc acolo ca stana de piatra fara a putea sa alerg in urma ta pentru a-mi cere iertare daca te am suparat cu ceva...dar te indepartezi prea reepede si picioarele nu ma mai asculta....Apoi ma trezesc strangand perna in brate si cerandu ti iertare pentru prosteasca mea intrebare....
     De acum nu o sa o mai fac de teama ca vei pleca din nou....o sa-ti spun ca esti roca mea si ca imi dai puterea sa merg mai departe atunci cand nu mai am puterea sa o fac....cand ma simt pierduta intr un abis care nu mai e al realitatii tu imi apatri in vise imi mangai crestetul capului la fel cum o faceai intotdeauna si imi dai forta sa trec peste toate....
   Promit mereu..in fiece seara inainte de a adormi ca nu am sa mai plang....dar niciodata nu-mi pot tine promisiune pentru ca lacrimile sunt mai insetate decat credeam cu putinta..

      Dar te las acum bunicule la fel cum o fac de fiece data cu promisiunea ca ne vom revedea..in vise...si poate intr-un alt film...o alta viata.....Imi voi aminti mereu de tine cu zambetul pe buze si cu lacrimi in ochi....te voi regasi mereu in acel fotoliu vechi care te sustinea  pe durata zilei,pe acele strazi pe care te plimbai cu zambetul pe buze....te voi aminti mereu asa cum erai....o persoana dulce care iubea pe oricine....
  Pacat ca viata mi te-a luat atat de devreme lasand in urma un gol imens si o lipsa de afectiune...dar eu te voi iubi mereu ....chiar daca distanta asta ne desparte , inimile noastre sunt una langa cealalta, tu esti si vei fi mereu puterea mea, roca mea de sustinere si mangaierea de care am nevoie !