De ce stai aici in fata mea doar pentru a ma fixa ? De ce ma privesti la fel ca si cum ai privi prin mine? Ca si cum eu as fi o straina pentru tine...ca si cum nu as exista...si as fi o fereastra...sau ceva de genul acela...
De ce nu simt vocea ta ? De ce nu mai aud clipocitul de cristale atunci cand vorbeai?...De ce nu mai simt caldura care-mi invada obrajii la fiecare cuvant pe care il rosteai ? De ce nu vorbesti ? De ce nimic nu soptesti? Privesc buzele tale care stau nemiscate...care nu tremura...care nu susura...care stau imobile ca si cum....nu ai trai...ca si cum ar fi lipsite de viata....
De ce nu ma iei in bratele tale puternice si calzi sa-mi protejezi din nou trupul firav lovit de vant...lovitura dupa lovitura care incet incet...ma pune la pamant...De ce nu ma iei....in brate sa ma invarti la fel cum o faceai odata....cand stateam cu capul pierdut in vant si priveam cerul in bratele tale rotindu-se...De ce nu ma atingi...nu ma privesti...nu imi vorbesti...de ce paradisul mi-l parasesti.
De ce nu imi mai daruiesti caldura....de ce nu imi mai zambesti...De ce mana ce incearca sa-ti atinga obrazul o dai deoparte la fel ca si cum as fi o leproasa....De ce pana ieri ma luai doar in brate...si azi ma alungi...si nu iti pasa....De ce nu imi daruiesti caldura ta...a ta...cea care pana acum cateva zile ma incalzea...
De ce te ridici....si ma lasi singura cand stii ca urasc sa fiu lasata asa...urasc sa stau singura dar ador persoana ta....
Explica-mi te rog....
De ce trantesti usa fara ca macar sa ma privesti....fara ca macar sa imi vorbesti? Fara sa ma lasi sa-ti ating pielea sa -ti simt caldura...sa-ti sarut buzele care stau imobile...De ce marind pasii imi faci semn din cap ~ NU ~ !.... Nu vrei sa-mi vorbesti...sa ma privesti...dar totusi merit o explicatie...Inceteaza sa ma mai privesti asa , cu acea privire plina de dezamagire si spune-mi totul...spune-mi ce ai in cap sio ce anume sa asezat pe buzele tale...lasa cuvintele care se strang in gat si fac rand ca intr-o parcare sa iese afara ...sa -ti dea glas.
De ce atata liniste ? Spune-mi de ce atata liniste ? De ce privirea aia atat de pierduta in care pot vedea dezamagirea....Spune-mi motivul pentru care nu e la fel ca o alta cearta...
Spune-mi IUBIRE !!!!
Vorbeste-mi te rog....absenta vocii tale in camera ma face sa innebunesc, as vrea sa sparg totul din camera, sa daram totul si sa arunc dupa tine cu tot ce prind...poate asa linistea ce incepe sa ma inconjoare si sa-mi faca teama va prinde glas.... Poate tu...nu iti iei un mut bun ramas !
Ma lasi pierduta in o tacere a mortii ce ma invaluie clipa de clipa tot mai mult....mai adanc...ma lasi singura fara nici un motiv...nici o explicatie...cu o foame de buzele tale si un ger in trup....
Dar...e la fel ca de obicei nu ? ... Pasii tai inca ii aud in surdina la fiecare clipire...lacrimile cad pe parchetul rece care ocupa spatiul in casa noastra....a noastra....pe care tu acum o parasesti...fara motiv..fara explicatie....fara remuscari... Atata goliciune...atata tristete...atata liniste...Doar sunetul unei alte usi care se izbeste cu putere pentru o ultima data rupe linistea...apoi intunericul prinde locul in locul unde era soare.... Las podeaua sa ma ia in bratele ei...la fel de rece si nepasatoare ca el...tremur si ma intreb....
E ca intotdeauna nu ? Se va intoarce ...
Si imi raspund singura... NU ! linistea de acum va tine pentru mult timp....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu