Gustul meu de zahar

Zambetul lui devine din ce in ce mai luminos...mai stralucitor ca insusi soarele de pe cerul senin....aproape...aproape lumineaza camera in care intra.Devine o persoana esentiala cresterii mele, o persoana esentiala a vietii mele, persoana fara de care nu mi s-ar mai permite trairea...respiratia...viata.
    Ochii lui mari de culoarea caprioarei in inaltul munte alb ma privesc fara rusine de parca ar vrea sa ma savureze doar cu o privire...ma fac sa rosesc si nu se muta de pe trupul meu decat atunci cand eu ii oblig sa schimbe directia...decat atunci cand ma prefac impiedicata doar pentru a nu vedea roseata care-mi cuprinde obrajii secati cu cateva secunde de culoare.
   Cuvintele lui imi alina urechile si-mi face pielea sa  tremure la auzul lor..atat de calde incat uneori am impresia ca innebunesc daca nu mai ascult inca un cuvant...si inca unul....Dar atunci cand el...uita sa vorbeasca si doar sopteste la urechea mea cuvintele de teama de a nu fi descoperit....imi rasuceste universul in mii de bucati, ma simt de parca as fi zburat afara din un avion si ma las pierduta spre pamant fara teama ca parasuta nu-mi este pe spate agatata....Imbratisarile lui sunt posesive pana la punctul de a nu-mi lasa aer sa respir...e semn ca ma vrea doar pentru el...semn ca sunt a lui si ca doar el ma poate poseda... Dragostea lui ma incalzeste, ma face sa traiesc printre curcubee, printre flori...sa uit gustul spinilor si al maracinilor....ma face sa traiesc si sa zambesc fara teama,imi da incredere in mine cu soapte .

      Prezenta lui in viata mea e necesara...esentiala . E o nevoie care imi da putere doar la o simpla privire...Fiecare zi petrecuta cu tine ramane in mine...in inima mea acolo unde tu ti-ai cladit castelul si ti-ai invins tronul!