Poti fugi...dar nu te poti ascunde...Cand sufletul iti este rupt in bucati oricat te-ai ascunde durerea nu va trece...Oricat ai incerca sa-ti tii lacrimile in tine nu vei reusi...Aseaza-te intr-un colt si plange...
   Plange si descarca tot ce ai in tine, durerea nu e facuta sa fie tinuta in inima...e facuta sa vina si sa plece in acelasi timp, sa raneasca dar apoi sa o lasam sa-si ia zborul din nou... Nu e obisnuita sa stea inchisa in un trup firav, e la fel ca o pasare inchisa in colivie...se obisnuieste cu greu si apoi nu se va mai lasa plecata pentru ca va fi privata de libertate...va uita cum e sa hoinareasca...si sa loveasca... Nu o tine in tine pentru ca vei farama orice bun sens din tine...bobocii de flori care mai exista inca in calea ta vor fi uscati la fel ca de boala daca nu o faci...
      
   Ai nevoie de soare ca sa poti sa dansezi din nou in ploaie...nu ai nevoie de o mana care sa te tina sa nu cazi....daca se va intampla vei fi in stare sa te ridici si singura...trebuie doar sa ai curaj...Curaj sa poti privi din nou spre alte culmi, sa privesti spre rasarit, spre viata. 
  Vei infrunta zile grele...nu vreau a te mint ca va fi totul bine, dar dupa zile si zile in care vei plange si vei suferi iti vei gasi singura linistea si vei privi totul cu alti ochi. Iti vei lua putere din adancul tau si nu-ti va mai pasa de nimic.Alegi sa calci pe capete si sa nu te lasi calcata, prinzi curaj sa zambesti,sa iubesti....sa traiesti. 
   Inceputul e mereu greu...e la fel ca primii pasi facuti, dar apoi totul devine o abitudine...
  Priveste orice lovitura cu zambetul pe buze si loveste tot ce te darama!