Ajungi pur si simplu uneori sa te izbesti cu capul de pereti..sau cel putin asta sa-ti doresti atunci cand vezi schimbarile vietii care-si fac culcusul in prezentul tau...
            Te sperii de ceea ce iti imaginezi ca poate deveni viitorul tau, si o iei la fuga....fugi pur si simplu fara sa ai o destinatie anume , fugi doar dorind sa scapi de ceea ce va fi sperand ca totusi ai putea saa schimbi ceva anume.

            Privesti in jur speriat...cu ochii aproape inchisi de teama ca soarele iti va face rau...sau ca privirile oamenilor din jur te vor rani....si totusi..nimeni nu te intelege....te pierzi in lumea haotica incercand sa cauti o strada de scapare si unicul lucru de care te lovesti...e Indiferenta persoanelor care nu te inteleg si care te privesc din ce in ce mai ciudat....de parca ai vorbi o alta limba, sau de parca ai fi venit de pe o alta planeta...
           Te doare faptul ca ai incercat sa vorbesti ..sa-ti spui off-ul unor persoane la care tineai si pe care le considerai totul, si care au lasat dezamagire in urma....Nimeni nu te Intelege....asa ca alegi sa fugi si sa alergi departe de toti, incercand sa-ti traiesti viata dupa gustul tau,departde de indiferenta si de persoanele care credeai ca erau totul ....si acre te-au lasat in urma

             Toti trag pentru ei si nimeni pentru tine ! un amre adevar, doar ca pana nu te lovesti nu ai de unde sti cine e langa tine si cine nu...