Asa ...ca o pasare maiastra
Cu aripile rupte de vant
Cu lacrimile pe cioc coborand...coborand....
Ma pierd...intre rai si iad
Privesc orizontul si cad...si cad....
Imi vad penele in urma cum parca se dezintegreaza
Le privesc cum cad ...si mi se face greata.
Suspir....asa ca adierea unui vant de toamna
Ma pierd si eu asa ...ca soaptele in miez de iarna
Simt cum bataile incet incet....trupul nu-mi mai alimenteaza
Sfarsitul mi-e aproape....si iara-mi vine greata .
Incep...incet...sa-mi spun rugaciunile-n soapta
De teama ca cineva m-ar auzi
Vad florile de mai ce cad...incet lovind pamantul
Ce vor sa-mi faca, in liniste mormantul...Surad...s-apoi plang cu inima in mii de bucati facuta...
O sa-mi fie dor , de-o luna bolunda...
Imi va lipsi soarele chipes frumos...
Si ramurile din care cuib imi cos.
Imi va fi dor sa zbor in cerul inalt
Sa ma inec in albastrul curat...
Imi va fi dor sa cant pe ramurele
Imi va fi dor de surorile mele....
Si cad...pe pamant izbita cu putere
Nu tip....nu zic nimic...simt in mine durere
Imi las dorintele departe ascunse in munti
Inchid ochii....Zilele mi-au apus....
Florile de mai inca cad pe pamant
Le simt cum imi mangaie trupul ucis de vant
Simt cum respir din ce in ce mai greu....
Vad lumina alba la capataiul meu....
Ma las...pierduta in aer...si apoi pe pamant...
Nu stiu de mai traiesc sau sunt cenunsa-n vant.
E multa lumina....dar inima nu-mi mai bate....
Simt mirosul iernii....ce ma-ngheata in spate....
Asta mi-e finalul....sub ciresul cu flori
Imi curge-o ultima lacrima....
O roua de flori...
Liniste se face peste tot pe pamant....
Incep sa zbor....
Un zbor nou....mut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu